Question tags

Întrebările disjunctive(Question tags)-sunt nişte întrebări scurte ataşate la finalul unei propoziţii, şi apar în vorbire sau în limbajul informal; se folosesc cu scopul de a verifica adevărul sau pentru obţinerea unei aprobări. Pentru realizarea acestui lucru, forma întrebărilor disjunctive va fi opusă formei verbului din propoziţie (dacă verbul principal este la forma afirmativă, întrebarea disjunctivă va fi negativă, şi invers).

Ex. Not a very good film, was it?

That’s the postman, isn’t it?

You do take sugar in your tea, don’t you?

Întrebările disjunctive se folosesc după propoziţii afirmative sau negative, dar nu pot apărea după cele interogative.

Ex. You are the new secretary, aren’t you?

You are not the new secretary, are you?

NOT Are you the new secretary, aren’t you?

Dacă propoziţia principală conţine un verb auxiliar sau modal, acesta se repetă în întrebarea disjunctivă, iar dacă propoziţia principală nu are un verb auxiliar, atunci disjunctiva se va forma cu do(cu respectarea regulii afirmativ-negativ dintre verbul principal şi întrebarea disjunctivă):

Ex. Sally can speak, can’t she?

The meeting is at ten, isn’t it?

You didn’t speak to Luke, did you?

You wouldn’t like a scene, would you?

You like oysters, don’t you?

Tom gave you a check, didn’t he?

Intonaţia: în vorbire, modulaţia vocii arată clar sensul întrebării disjunctive. Dacă aceasta este reală(vrem cu adevărat să aflăm ceva, şi nu suntem siguri de răspuns), atunci folosim o intonaţie ascendentă(vocea “urcă”). Dacă întrebarea este retorică (suntem siguri de răspuns), atunci intonaţia va fi descendentă (vocea “coboară”). În scris, intonaţia reiese, de obicei, din context.

Ex. The meeting is at four o’clock, isn’t it?        It’s a beautiful day, isn’t it?

Cererea- se realizează de cele mai multe ori prin structura propoziţie negativă + întrebare disjunctivă:

Ex. You could lend me a pound, couldn’t you?

You haven’t seen my watch anywhere, have you?

Obs. 1. Întrebarea disjunctivă pentru I am este aren’t I?

2. După imperative se folosesc formele won’t you?(invitaţie) şi will/ would/ can/ can’t/ could you?(cerinţă):

Ex. Give me a hand, will you?

Do sit down, won’t you?(GB)

Open a window, will you?

3. După let’s…, se foloseşte shall we?

Ex. Let’s have a party, shall we?

4. Uneori se poate folosi o întrebare disjunctivă cu aceeaşi formă(afirmativă sau negativă) ca propoziţia principală; scopul său este acela de a repeta ceea ce s-a spus deja, dar adaugă o nuanţă de interes, surpriză, îngrijorare:

Ex. So, you are getting married, are you? How nice!

You think you’re funny, do you?

Disjunctiva negativă care apare după o propoziţie negativă are, de obicei, un ton agresiv:

Ex. I see. You don’t agree with me, don’t you?

Elipsa- În cazul folosirii disjunctivelor, se observă că, de cele mai multe ori, se omit pronumele subiect şi verbele auxiliare:

Ex. (It’s a) nice day, isnt’t it?

(She was) talking to my husband, was she?

În limbajul informal, chiar colocvial, se poate folosi o întrebare disjunctivă după o întrebare eliptică:

Ex. Have a good time, did you?

Your mother at home, is she?

Tom be here tomorrow, will he?

Exerciţii aplicative: